Single Blog

Iubesc…prea mult?

                     Iubim prea mult dacă dragostea înseamnă durere. Când cele mai multe dintre conversațiile noastre cu prietenii apropiați sunt despre ”el”, problemele ”lui”, gândurile ”lui”, sentimentele ”lui”, și aproape toate propozițiile noastre încep cu ”el”… înseamnă că iubim prea mult.

Când îi scuzăm toanele, proasta dispoziție, indiferența sau insultele, considerându-le probleme cauzate de o copilărie nefericită, și încercăm să îi devenim psiholog, înseamnă că iubim prea mult.  Când citim o carte de dezvoltare personală și subliniem toate pasajele despre care credem că ar putea fi ”lui” de ajutor, înseamnă că iubim prea mult. Dacă nu ne plac multe dintre trăsăturile , valorile și comportamentele sale estențiale dar ne obișnuim cu ele gândindu-ne că dacă vom fi îndeajuns de atractive și de iubitoare va fi dispus să se schimbe de dragul nostru, înseamnă că iubim prea mult . Dacă relația aceasta ne pune în pericol echilibrul afectiv, sănătatea și integritatea fizică cu certitudine iubim prea mult . În ciuda suferinței și a nemulțumirii iubirea excesivă este pentru multe femei o experiență atât de obișnuită încât sunt aproape convinse că așa ar trebui să fie relațiile intime. Unele femei devin atât de obsedate de parteneri, încât abia dacă mai pot duce o viață normală.

Care este motivul pentru care atât de multe femei, căutând pe cineva care să le iubească, par să-și găsească, inevitabil,  doar parteneri dificili, incapabili de iubire? Și din ce motiv, chiar și după ce ne-am dat seama că relația nu este pe măsura nevoilor noastre, întâmpinăm totuși mari dificultăți în a-i pune capăt?

Nu doar femeile iubesc prea mult. Unii bărbați manifestă această tendință spre relație cu aceeași fervoare de care ar fi în stare orice femeie, iar sentimentele și comportamentele lor, își originea în aceleași tipuri de experiențe trăite în copilărie. Cu toate acestea, majoritatea bărbaților care au suferit traume în copilărie nu dezvoltă o dependență de relații. Ca urmare a unui cumul de factori culturali și biologici, ei încearcă de obicei să se protejeze și să evite suferința prin preocupări cu caracter mai degrabă extern decât intern, impersonal decât personal. Tendința lor este să devină obsedați de muncă, de sport sau de diverse hobby-uri, în timp ce femeia, din pricina forțelor culturale și biologice care acționează înăuntrul ei, are tendința să devină obsedată de o relație- poate tocmai cu un astfel de bărbat traumatizat și distant. Sper ca acest articol să vină în ajutorul oricui iubește prea mult, însă el se adresează În primul rând femeilor, deoarece iubirea excesivă este un fenomen specific lor. Scopul articolului este unul precis: să le ajute pe femeile care au tipare distructive în relațiile cu bărbații să recunoască acest lucru și să înțeleagă originea respectivelor tipare. Una dintre ironiile sorții este faptul că noi, femeile, putem răspunde cu atâta compasiune și înțelegere la suferința alteia rămânând în același timp atât de oarbe la propria durere.

Toate familiile cu probleme au în comun incapacitatea de a discuta chestiunile esențiale. Adică se discută despre alte lucruri, adesea până la saturație, însă de multe ori acestea doar maschează adevăratele probleme care stau la baza dezorganizării familiei. Incapacitatea de a comunica problemele mai curând decât gravitatea lor, este ceea ce stabilește atât gradul de disfuncționalitate a familiei, cât și măsura în care sunt afectați membrii săi.

Într-o familie disfuncțională toți membrii joacă roluri rigide, iar comunicarea este strict limitată la situațiile care se potrivesc rolurilor respective. Ei nu sunt liberi să exprime o gamă largă de experiențe, dorințe, nevoi și sentimente ci mai degrabă trebuie să se limiteze la a-și juca acel rol care cadrează cu cele jucate de ceilalți membri ai familiei.

Roluri există în toate familiile dar circumstanțele și membrii familiei trebuie să se schimbe și să se adapteze astfel încât familia să rămână un mediu sănătos. Astfel, îngrijirea maternă adecvată pentru un copil de un an va fi extrem de nepotrivită pentru unul de 13 ani- rolul mamei trebuie să se modifice, să se adapteze realității. în familiile disfuncționale sunt negate aspecte semnificative ale realității, iar rolurile rămân fixe.

Nu poți să devii  o femeie care iubește prea mult, absolut din întâmplare. Următoarele caracteristici ne pot ajuta să ne clarificăm dacă cumva suntem o femeie care iubește prea mult:

evitant si anxioasa anxietate indiferenta, raceala, partener, iubire, relatii

  1. Cel mai probabil, provenim dintr-o familie disfuncțională, în care nevoile emoționale nu ne-au fost satisfăcute.
  2. Cum nu ne-am bucurat de prea multă afecțiune, încercăm să compensăm indirect pentru această nevoie nesatisfăcută, manifestând o grijă excesivă mai ales față de bărbații care par dornici să primească o astfel de atenție.
  3. Pentru că nu am reușit niciodată să ne schimbăm părintele în persoana grijulie, afectuoasă și iubitoare pe care ne-am fi dorit-o lângă noi, reacționăm  imediat la tipul de bărbat indisponibil din punct de vedere afectiv, încercând din nou să obținem o schimbare prin dragostea pe care o oferim.
  4. Îngrozite de perspectiva abandonului, am face orice pentru ca relația să nu se destrame.
  5. Aproape nimic nu este prea dificil, nu necesită prea mult timp sau prea multe resurse dacă îl ajută pe bărbatul cu care suntem.
  6. Obișnuite fiind cu lipsa iubirii în relațiile personale, suntem dispuse să așteptăm, să sperăm să încercăm tot mai mult pentru a-i face pe plac.
  7. În orice relație suntem dispuse să ne asumăm cu mult peste jumătate din responsabilitate, vină sau reproșuri.
  8. La noi, stima de sine este extrem de scăzută, iar în adâncul sufletului nu credem că merităm iubite.  Mai degrabă suntem convinse că trebuie să ne câștigăm dreptul de a ne bucura de viață.
  9. Simțim nevoia disperată de a controla bărbații și relațiile din viața noastră deoarece în copilărie am trăit într-un mediu nesigur. Ne mascăm eforturile de a controla oamenii și situațiile prin intenția de a fi ”de ajutor”.
  10. Într-o relație, mai mult visăm la cum ar putea fi , decât să menținem contactul cu realitatea propriu zisă.
  11. Suntem dependente de bărbați și de durerea afectivă.
  12. Am putea și predispuse emoțional, multe ori biochimic la dependențe de anumite alimente, în special dulciuri.
  13. Fiind atrasă de persoană cu probleme ce necesită rezolvare sau implicându-ne în situații haotice, evităm să ne concentrăm asupra responsabilități pe care ar trebui să o avem față de propria persoană.
  14. Nu ne simțim atrase de bărbații amabil, stabili, de încredere și care ne acordă atenție. Credem că bărbații ”drăguți” sunt plictisitori.

Femeile care iubesc prea mult acordă prea puțină importanță integrității lor personale într-o relație de dragoste. Își concentrează toată energia asupra schimbării comportamentului sau sentimentelor partenerului, prin acțiuni care uneori pot fi disperate.

Ce este de făcut? Conștientizarea este primul pas și faptul că nu ești singură în proces. În funcție de ceea ce-ți dorești din momentul în care ai decis să schimbi ceva, putem începe un demers de coaching de câteva ședințe, un proces de redecizie în care poți obține claritate, direcție și un mai bun focus pe ceea ce ai cu adevărat nevoie, tu pentru tine. 🙂

Inspirația și lectura completă o găsiți în ”Femei care iubesc prea mult”, de Robin Norwood. O lectură pe care am savurat-o într-o singură noapte, tocmai pentru că am rezonat foarte tare cu felul autoarei de a scrie și cu mesajul atât de profund al cărții.

Mulțumesc!

Cu multă iubire,

Ana

 

 

 

 

 

 

 

Comments (0)

Post a Comment