Coaching sistemic

Ce este coaching-ul?

Coaching-ul inseamnă deblocarea potențialului unei persoane cu scopul de a-și maximiza performanța personală. Asta spune definiția ”din carte”. De fapt, pentru mine coaching-ul la început era  doar o tehnică, apoi a devenit o aptitudine iar mai apoi a devenit un mod de viață. De ce? Pentru că principiile învățate în timpul formării mele ca și coach mi-au schimbat radical modul de a percepe realitatea din jurul meu, de a mă raporta la cei din jur, de a lua decizii și de a-mi stabili obiectivele. Pentru că toți comunicăm, toți vorbim între noi, însă ce este cu adevărat valoros se ascunde în spatele a ce nu spunem în mod direct, a ceea ce spunem printre cuvinte sau ce se aude dincolo de cuvinte.

Dacă ai apelat la un coach, în loc să urmezi aceeași strategie folosită din nou și din nou, înseamnă că tocmai asta îți dorești: să fii ascultat dincolo de vorbele tale, să fii înțeles dincolo de definițiile tale și să fii acompaniat dincolo de modurile tale de a percepe, de a înțelege și de a acționa.

Nici cuplurile, nici echipele nu se formează întâmplător.

Oamenii repetă o serie de scheme comportamentale precise și repetabile în contexte foarte diferite, cum ar fi condusul unei mașini, modul de a practica un sport, de a conduce o echipă, de a se mișca, de a se comporta în sânul unei familii, de a-și formula frazele.

”Coaching-ul este un proces accelerat de conștientizare și de maximizare a potențialului personal.”

Coach-ul care acompaniază un individ o face pentru a dezvolta competenţa unei singure persoane, a cărei măsură este dată de evoluţia rezultatelor sale personale. El își acompaniază clienții ca un martor prietenos, oferind o prezență atentă la spațiul-timp propriu fiecăruia.

Coach-ul care acompaniază o echipă, o face pentru ca echipa să-şi dezvolte competenţa ca întreg, iar măsura acestei dezvoltări este dată de evoluţia rezultatelor colective.

Se poate de aceea întâmpla ca o echipă să facă apel la un coach pentru a-şi dezvolta competenţa şi rezultatele colective şi, simultan, ca fiecare dintre membrii ei să facă apel la alţi coach-i pentru a-şi dezvolta competenţele şi performanţele individuale, însă într-o astfel de situaţie, este de dorit să nu se facă apel la acelaşi coach pentru ambele nivele de competenţă. Coach-ul respectiv ar risca să amestecele între ele mizele personale ale unui individ şi pe cele colective, ale unei echipe sau familii.

Contextul sistemic al coachingului individual

Fiecare client angajat într-o activitate de coaching individual evoluează în constantă interacţiune cu anturajul său personal şi profesional. Toate interacţiunile clientului cu „sistemele” ambiante exercită presiuni continue asupra credinţelor, atitudinilor şi comportamentelor lui.

Influenţele pozitive ale mediului ambiant personal şi profesional al unui client îi susţin reuşita, după cum presiunile negative îl pot inhiba sau limita. De aceea, atunci când un client reuşeşte fără efort sau, dimpotrivă, bate pasul pe loc, toate aceste rezultate pot fi puse pe seama atât a calităţii interacţiunilor lui cu mediul, cât şi a competenţelor sale pur individuale.

Mai mult, dacă clientul individual doreşte să evolueze sau să-şi modifice comportamentele personale sau profesionale, această schimbare va afecta aproape automat totalitatea mediului său ambiant care va fi, la rându-i, nevoit să se adapteze. Ca urmare, este bine să avem în vedere că „rezistenţa la schimbare” atribuită adesea unei persoane îşi poate avea originea şi în totalitatea interacţiunilor pe care persoana în cauză le întreţine cu mediul ei ambiant.

Putem de aceea conchide că orice coaching sistemic este preocupat mai degrabă de interfeţele dintre client şi mediul său decât de persoana însăşi. O abordare mai centrată asupra persoanei, personalităţii şi evoluţiei acesteia s-ar apropia mai mult de demersul de dezvoltare personală, în vreme ce orice demers care încearcă să-l ajute pe client să-şi modifice interfeţele cu mediul ambiant şi să-şi îmbunătăţească performanţa înseamnă coaching. Perceput astfel, orice coaching este, prin esenţă, sistemic.

Filozofia coaching-ului se bazează pe non-intervenție și pe non-control precum și pe stimularea emergenței și acțiunilor capacităților naturale ale omului și asta deoarece:

  • I. Oamenii sunt OK  De aceea toți suntem egali, și niciunul nu este mai valoros. Tu și eu avem merite și demnitate ca oameni. Eu ma accept pe mine însumi așa cum sunt și pe tine așa cum ești. Aceasta afirmație se refera la valoare ființei și mai puțin la comportament. Persoana și comportamentul ei sunt doua lucruri distincte. Eu te accept ca persoană, dar pot sa nu fiu de acord cu unele comportamente ale tale.  Eu și cu tine suntem pe acelasi nivel ca oameni. Din acest punct de vedere, eu nu-ți sunt superior ție și nici tu mie, chiar daca performanțele noastre in diverse domenii ale vieții pot fi diferite. Acest principiu se aplica tuturor oamenilor indiferent de gen, vârsta, religie, rasă, etnie.
  • II. Fiecare om are capacitatea de a gândi  în afara de situația unor afecțiuni majore ale creierului, poți gândi și rezolva probleme (situații). Pentru ca putem gândi suntem responsabili față de ce anume dorim de la viață, față de comportamentele și deciziile noastre. Ele vor imprima parcursul si calitatea vieții noastre.
  • III. Oamenii iși decid propriul lor destin  și aceste decizii pot fi schimbate. Orice credință proprie poate fi schimbată. Majoritatea modurilor noastre de interacțiune cu lumea au fost formate în copilarie, regândirea și schimbarea acestor decizii fiind posibilă. Aceasta afirmație este un concept cheie care inlătura învinovățirea altora și plasează responsabilitatea asupra propriei persoane. Ca urmare, filosofia coachingului eliberează și dinamizează.
ilau-ana-maria

Daca eu sunt coach si tu ești client, atunci ne asumam o responsabilitate comună pentru realizarea oricarei schimbari pe care tu o dorești. Acest lucru derivă din presupoziția ca tu și cu mine relaționăm de pe pozitii de egalitate. Nu depinde de mine sa fac ceva pentru tine

Deoarece amandoi participam la procesul de schimbare, este important ca amandoi sa stim exact cum anume ne vom imparti sarcinile. De aceea intocmim un contract. Acesta reprezinta o asumare de responsabilitati de catre fiecare din parti. in calitate de client,spun ce anume doresc sa schimb si ce sunt dispus sa fac pentru a provoca respectiva schimbare. Eu, ca și coach, confirm ca sunt dispusă sa lucrez impreuna cu tine pentru realizarea acestei sarcini si mă angajez sa fac uz de cele mai bune capacitati profesionale ale mele pentru a realiza acest lucru si stabilesc ce rasplata doresc de la tine in schimbul muncii mele.

Activitatea de specialist în activitatea de coaching a intrat în Clasificarea ocupaţiilor din România abia în 2013 în timp ce pieţele din afară, precum cele din SUA, Marea Britanie sau Olanda, sunt deja saturate. Fiind un domeniu relativ nou, încă nu există cifre privind piaţa serviciilor de coaching din România, însă, la fel ca în afară, se ştie că este al doilea domeniu din punct de vedere al creşterii după industria IT.

Când una sau mai multe persoane din cadrul unui cuplu, al unei familii, al unei echipe sau al unei organizații manifestă o emoție, coachul sistemic poate porni de la principiul că respectiva emoție aparține întregului sistem, inclusiv persoanelor care nu și-o exprimă deschis.